duminică, 12 mai 2013

Bucurie fara margini.

Un pas mic, un impuls mare.



Dupa ce am citit un post cu o "tipa" care s-a reapucat de mersul pe bicicleta, am prins ocazia de a face ceva cu bicicleta.
O firma a organizat un concurs si fiind fara miza prea mare si cu concurenta mai mica am reusit sa termin cursa pe un loc secund. Asta inseamna ca este potential dar trebuie munca multa si mult sacrificiu.
O sa incep prin a multumi in primul rand antrenorului, batranul "Thathae" fara el inca ramaneam doar cu cu gandu ca "o bicicleta este doar un mijloc de locomotie", in al doilea rand domnului care m-a invitat "Cret" si fara de el nu se putea interprinde nimic.

Acum o sa urmeze inca un concurs la care as vrea sa particip. Locul secund de acum e doar un imbold, ceea ce urmaza va fi dificil si greu.

Multumesc celor care m-au sustinut.


mi-am adus aminte ce insemna pe vremuri performanta..